Vad , simt , miros , gust verde . Visez copii ce alearga . Aud rasete . Se spune ca este o zi banala , dar nu . Pentru acestii copii nu exista zile banale . Se spune ca acestia sunt inocenti , dar nu , nimeni pe pamant nu este inocent , poate arunca un ambalaj la nimereala si tot incalca teoria inocentei . Se spune ca aduc bucurie . Asa este . Sunt ajutati sa aduca bucurii .
Aici e chimie , aici e chemare , aici gasesti sensul de evadare .
Intr-un loc uitat de lume , dar frumos . Pe un scaun instabil , dar comod . Alaturi de o alta bataie de inima sau doua , trei , patru , cinci , inspiratii si rasuflari in acelasi timp . Fiecare pierzand la randul ei ritmul din motive verzi dar revenind intr-un timp foarte scurt . O liniste deplina , ce permite auzul fin al al particulelor verzi ce pier sustrase de prea multa dorinta . Nimeni nu scoate nici un sunet . Sunt prea ocupati cu mutilarea a ceea ce ei il denumesc vis . Dorinta . Dorinta este prezenta peste tot , numai ca arde din ce in ce mai tare si asta se vede in ochii celui ce urmeaza. Am ajuns la final , numai ca de aici incepe totul . De aici fiecare isi mentine portia de fericire care a agonisit-o in ultimele secunde . La ei timpul se numara in secunde . De acum fiecare bataie de inima isi impartaseste trairile cu celelalte . De aici provine un al doilea colt de rai . De acum inainte vom asculta rasetele si bucuriile celor ce ne impartasesc fericirea .
