" Am nevoie de tine,
dar tu nu simţi,
nu auzi, nu vezi...nu exişti..."
Valuri sparte. Marea striga la mine . Ma cearta . Nu mai vrea sa ma auda , sa ma vada . E furioasa . Oare pentru ca ... da asa e !
Suntem rivale . Dar ceva ne uneste . . . .
Ranjeste la mine . . . probabil se bucura . Se bucura pentru ca nu am fost in stare sa ma adun . Sa ma bucur de ceea ce sunt in stare sa fac . Sa ma bucur de mine . . . .
Stie de ce sunt in stare ... stie ce pot ...de aceea ma mistuie . Este mai presus de mine ... cu mult ! Are mii de ani de experienta ! Cunoaste tot . Stie prea multe . Si m-a ales....
De ce eu? De ce acum ? De ce nu mai tarziu? Si....de ce ea ?
" Pentru ca am ales un suflet . Pentru ca sufletele
nu renunta . Pentru ca sufletele sunt umile .Pentru
ca iubirea este pentru cei umili. Pentru ca sufletul e
o comoara . Pentru ca acea comoara imi apartine ."
Un val mi-a atins degetele de la picioare.Probabil Marea ma sustine si ma intelege...si stie...ca nici ea ... nu poate exista fara...... Marea si Pamantul ... de mii de ani ... sunt impreuna . Si nu pot exista unul fara celalalt . Probabil au avut candva sange regal , probabil cineva i-a blestemat ca nimeni si nimic sa nu-i desparta.
"Noi de ce nu putem fi ca ei ?? De ce ?? De ce permitem ratiunii
sa ne desparta ?? De ce nu putem trai fara ratiune?? Oare am
putea trai fara ea?? Si daca am putea trai fara ea , oare am
putea fi vreodata ca Marea si Pamantul ???"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu