Eu tac . Tu taci.
Sufletele noastre vorbesc .
Aproape . Atat e aproape incat ochii tai inchisi ma adorm pe mine . E atat de linsiste incat mie teama sa vorbesc . Sa te trezesc ... si sa iesim din ambianta ce ne vindeca sufletele . Simt ca ma apropii si mai mult de sufletul tau , ma bucur , si iti trasez conturul buzelor cu degetele-mi tremurande . As sta o eternitate privindu-te dormind . Desi e liniste sufletele noaste isi vorbesc pe o limba necunoscuta , cu litere de lumina . Isi soptesc cuvinte ce nu pot fi uitate . Cuvinte pentru cei ca noi , pentru cei ce iubesc tacerea . Pentru cei ce ador sa priveasca si sa asculte Glasul Lui Dumnezeu . Tacere , spune-mi despre alfabetul tau.....spune-mi cine te-a rostit prima oara ....spune-mi despre consoarta ta . Despre cea de la capatul lumii . Si eu iti voi sopti despre inceputul ei . Buzele-mi sunt fierbinti iar peste cateva secunde vor cunoaste finetea obrazului tau . Si incep sa iti conturez chipul cu ochii inchisi . Imi las simturile sa-ti cunoasca textura chipului . Respiratia ta dulce ma adoarme , dar sufletul imi dicteaza sa raman si sa profit de momentul in care simturile mele fac cunostita cu tine . Mi-am impletit degetele mainii intr-a ta . Inca dormi . Buzele mele au ajuns la lobul urechii tale . Ma opresc , zambesc , si pornesc orbeste in cautarea buzelor . O miscare de-a ta ma ajuta sa ma orientez...iar peste cateva clipe ni se intalnesc . Imi zambesti ... si-mi spui despre tacerile gandurilor tale ce si-au gasit semne de punctuatie , in clipitul ochilor mei .
